Am vazut saptamana trecuta la jurnalele de stiri cum fiul premierului Adrian Nastase s-a prezentat la examenul de bacalaureat la volanul unui jeep.
O masina care costa multe zeci de mii de euro.
Pe care, probabil, nici unul dintre profesorii care l-au examinat nu si-o poate permite. Oricum, nu din salariu.
La numai cateva zile dupa dusul rece al alegerilor locale, presedintele PSD face o gafa, pe cat de stupida, pe atat de grava.
Caci vina ii apartine in totalitate lui Adrian Nastase, nu fiului sau.
Cine poate condamna un pustan de 18 ani ca a dorit sa-si epateze colegii, la finalul liceului?
Este absolut de inteles.
De neinteles este, insa, faptul ca Nastase nu a sesizat cat de negativ poate percepe populatia paupera a Romaniei gestul ostentativ al fiului sau.
Un lider politic nu isi poate permite asemenea erori de judecata.
Cu atat mai putin intr-un an electoral. Alegatorii au motive sa se simta jigniti.
Nu numai pentru ca ei sunt foarte saraci, in timp ce conducatorii lor afiseaza o bogatie greu de explicat prin salarii de bugetar.
Ci pentru ca acesti conducatori dovedesc aproape zilnic ca putin le pasa, in fond, de opinia publica.
Nu trebuie sa fii specialist in "public relations" ca sa-ti dai seama ca plimbarea cu jeep-ul la bacalaureat nu da bine pentru fiul unui om politic. "Copiii de bani gata" nu au fost niciodata simpatici electoratului. Si pe buna dreptate.
Nu, nu este vorba despre ranchiuna invidioasa a celor saraci impotriva celor care "au reusit in viata".
Este vorba despre sistemul de valori pe care il tradeaza o asemenea atitudine ostentativa.
Am cunoscut in Canada un multimilionar veritabil ai carui doi baieti, elevi de colegiu, lucrau in timpul verii la piscina unui bloc.
Curatau bazinul, vindeau limonada, potriveau umbrelele.
Tatal ne-a explicat, vazandu-ne uimirea, ca este cat se poate de firesc ca fiii lui sa munceasca pentru a-si strange banii de buzunar. El le platea studiile, dar atat. "Altfel, cum sa invete valoarea banilor?", ne-a intrebat bogatasul.
Desi, in prima clipa, il considerasem egoist si avar, mi-am dat seama ca avea perfecta dreptate. Copiii lui nu numai ca stiau exact cat inseamna un dolar, dar invatasera si ca nici o munca nu este rusinoasa.
Taticul lor nu le obtinuse slujbe formale si bine platite pe la firmele lui sau ale partenerilor de afaceri.
Au fost obligati sa se descurce singuri si sa porneasca de jos.
Inutil sa spun ca, din banii stransi la piscina, puteau spera sa-si cumpere, in toamna, cel mult o masina la mana a doua, nicidecum vreun jeep.
Noii imbogatiti din Romania au, se pare, o cu totul alta filozofie cu privire la educatia progeniturilor lor.
Respectul pentru munca nu este in nici un caz pe lista lor de prioritati.
Si rezultatele se vad deja.
In Bucuresti nu mai ai loc de odraslele pline de personalitate ale "smecherilor".
Se intrec in "toale", masini, gagici si concedii exotice. Concedii? De unde? Ca munca este pentru fraieri, ei sunt "cool". Ei sunt asa-zisa "lume buna" a Bucurestiului.
Nu ma credeti? Deschideti orice revista mondena.
Tanara "protipendada" este acompaniata de un intreg alai de fotomodele, stripperi, amante profesioniste de fotbalisti.
Aceasta este fauna cluburilor de noapte.
Unde, din cand in cand, se mai trage si pe nas.
Cum ce?
Cocaina!
Costa 80 de dolari gramul.
Adica mai mult decat chenzina unui profesor de liceu.
Copiii de bani gata au invatat cate ceva si de la parintii lor: ca totul poate fi cumparat, ca regulile pot fi incalcate, ca, pe ei, nimeni nu ii va trage la raspundere.
Vorbeste tati cu cine trebuie si orice problema se rezolva.
Poti sa treci pe rosu, sa conduci beat, sa-l injuri pe politist, sa dai "muie la tot cartierul".
Si daca langa tine s-au materializat in mod misterios niste pliculete cu praf suspect, ce mare lucru? Asta-i un motiv sa te "hartuiasca" procuratura?
Sa-ti strice frumusete de vacanta in strainatate, intorcandu-te de la aeroport sub pretextul anchetei?
Nu zau, asta-i prea de tot.
In dosarul "Cocaina pentru VIP-uri", ancheta este in curs si vinovatiile nu au fost stabilite.
Este foarte posibil ca multi dintre cei audiati in acest caz sa fie pur si simplu victimele intamplarii. S-au aflat in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit si mai ales intr-un anturaj primejdios.
Daca sunt inocenti, nu au de ce sa se teama.
Cu atat mai mult cu cat isi pot permite cei mai buni avocati.
Nu faptul ca au consumat sau nu droguri m-a socat pe mine la suspectii din acest dosar, ci faptul ca s-au aratat oripilati de ideea ca pot fi luati la intrebari.
Ca trebuie, la fel ca orice alt cetatean, sa dea explicatii daca au participat - sau doar au asistat involuntar - la comiterea unei infractiuni.
Acum, ei saracii poate au dreptate: daca inalti demnitari au scapat cu fata curata dupa ce au calcat oameni cu masina sau au dat tunuri de milioane de dolari, de ce ar fi ei trasi la raspundere pentru cateva grame de cocaina? (din ziua de azi)
|
|