În cadrul şedinţei din data de 14 noiembrie 2005, Curtea Constituţională, continuând dezbaterea asupra celor două sesizări formulate de un număr de 53 de senatori, respectiv 134 de deputaţi, referitoare la neconstituţionalitatea unor articole din regulamentele celor două Camere ale Parlamentului, s-a pronunţat după cum urmează:

I. Cu privire la Regulamentul Senatului a reţinut următoarele:

1. În legătură cu criticile de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art.4 alin.(5), art.12 alin.(1), art.31, art.38 alin.(1) şi art.121 alin.(1) din Regulament, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate şi, ca atare, textele sunt constituţionale.

2. În privinţa dispoziţiilor art.30 alin.(1) din Regulament, care prevăd că revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, atunci când persoana care deţine această funcţie încalcă prevederile Constituţiei ori încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului şedinţelor comune ale celor două Camere, Curtea a decis că acestea sunt neconstituţionale.

Caracterul neconstituţional al acestor dispoziţii regulamentare derivă din faptul că textul se abate de la dispoziţiile art.64 alin.(5) din Constituţia României şi instituie o confuzie între revocarea politică şi revocarea ca sancţiune a preşedintelui Senatului, încălcându-se prevederile constituţionale privitoare la respectarea configuraţiei politice în ce priveşte alcătuirea birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare, precum şi la dreptul la apărare.

Curtea Constituţională observă că, potrivit art.64 alin.(5) din Legea fundamentală, birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere. Din acest text constituţional rezultă, fără echivoc, că prin configuraţia politică a fiecărei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultată din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective.

În virtutea configuraţiei politice izvorâte din voinţa corpului electoral se desemnează şi preşedintele Camerei Deputaţilor, şi preşedintele Senatului. Votul acordat preşedintelui unei Camere este un vot politic care nu poate fi anulat decât în cazul în care grupul care l-a propus cere revocarea politică a acestuia sau, în cazul unei revocări ca sancţiune, când acest grup sau o altă componentă a Camerei solicită înlocuirea din funcţie a preşedintelui pentru săvârşirea unor fapte care atrag răspunderea sa juridică.

Această înlocuire se poate face numai cu o persoană din acelaşi grup parlamentar, care nu-şi poate pierde dreptul la funcţia de preşedinte în virtutea rezultatelor obţinute în alegeri, respectându-se principiul configuraţiei politice.

3. De asemenea, au fost declarate neconstituţionale prevederile alin.(2) ale aceluiaşi articol regulamentar, potrivit cărora revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului poate fi propusă şi de jumătate plus unu din numărul total al senatorilor, întrucât soluţia revocării preşedintelui uneia din Camerele Parlamentului, pentru considerente politice conjuncturale, încalcă prevederile art.64 alin.(5) din Constituţie referitoare la menţinerea configuraţiei politice a Camerelor pe întreaga durată a legislaturii.

4. Menţinându-şi jurisprudenţa anterioară (Decizia nr.45/1994), Curtea a constatat şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.170 alin.(2) din Regulamentul Senatului, în conformitate cu care autorităţile publice sesizate cu o petiţie au obligaţia de a informa Senatul, în scris, în termen de cel mult 30 de zile, cu privire la soluţia adoptată.

În acest sens, Curtea a reţinut că obiectul de reglementare al regulamentelor parlamentare priveşte exclusiv organizarea internă şi funcţionarea celor două Camere, neputând astfel stabili obligaţii în sarcina unor subiecte de drept din afara acestora, cu excepţia celor care intră în raporturi constituţionale cu Senatul.

5. Curtea Constituţională constată că, date fiind legăturile nemijlocite cu dispoziţiile art.30 alin.(1) şi (2), sunt neconstituţionale şi prevederile art.32 alin.(1) din Regulament, potrivit cărora revocarea preşedintelui Senatului este urmată de alegerea unui nou preşedinte, cu respectarea dispoziţiilor art.24 din aceleaşi Regulament.

Se observă că acestea contravin prevederilor art.64 alin.(5) din Constituţie deoarece omit aplicarea în astfel de situaţii a dispoziţiilor regulamentare ale art.23 alin.(3), care stabilesc că "apartenenţa politică a membrilor Biroului permanent, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie să reflecte configuraţia politică rezultată din alegeri ...".

II. Cu privire la Regulamentul Camerei Deputaţilor a reţinut următoarele:

6. Examinând sesizarea privind neconstituţionalitatea unor prevederi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor, Curtea a respins, ca neîntemeiate, criticile referitoare la dispoziţiile art.25, art.251 alin.(5), art.252 alin.(1) şi art.48 alin.(4).

7. În privinţa dispoziţiilor art.251 alin.(1), 2), (4) şi (7), precum şi ale art.252 alin.(2) din Regulament, privitoare la revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor, Curtea constată că acestea sunt neconstituţionale pentru aceleaşi motive avute în vedere la art.30 alin.(1) şi (2) din Regulamentul Senatului.

8. Sintagma "sau a mai mult de jumătate din numărul membrilor comisiei" din cuprinsul alin.(5) al art.43 este neconstituţională deoarece permite majorităţii membrilor unei comisii parlamentare să solicite revocarea unui membru al acesteia, cu înfrângerea configuraţiei politice reglementată de art.64 alin.(5) din Constituţie.

9. Trimiterea făcută la prevederile art.86 alin.(2) pct.2 lit.c), în virtutea cărora se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele legilor organice prevăzute de Constituţia României la art.55 alin.(3), care reglementează condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare de către cetăţenii români, sunt neconstituţionale deoarece reprezintă un adaos nepermis la prevederile Legii fundamentale.

10. Dispoziţiile de la lit.e2) şi e3), nou introduse la art.86 după lit.e) a pct.2 al alin.(3), referitoare la examinarea de către Camera Deputaţilor - în calitate de Cameră decizională - a proiectului de lege cu privire la prelungirea mandatului Parlamentului şi la jurământul deputaţilor şi senatorilor sunt neconstituţionale deoarece în primul caz această prelungire se face de drept, iar în cel de al doilea caz reglementarea se face prin lege organică adoptată în şedinţa comună a celor două Camere.

Schimbarea preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, neconstituţională
Curtea Constituţională reia dezbaterile privind noile regulamente ale celor două Camere