Multe tradiţii şi obiceiuri se păstrează pe Valea Trotuşului, în judeţul Bacău, aproape nealterate de sute de ani. Nici unul din obiceiuri nu a reuşit însă să depăşească în popularitate cetele de ursari, invitate an de an la tot felul de emisiuni de televiziune şi de festivaluri de datini şi obiceiuri strămoşeşti.

În urmă cu câţiva ani ursarii din Dofteana îşi împărţeau celebritatea cu ursarii din Dărmăneşti şi Comăneşti. Supremeaţia se câştiga greu în fiecare an, uneori chiar şi cu vărsare de sânge, în bătaia care se isca la "combatere", ultimul dans pe care îl aveau de jucat urşii şi ursarii. Cel mai puternic din ceată, care rămânea în picioare după combatere era declarat învingător. Au fost ani în care au şi murit flăcăi în bătaia generală la care erau antrenate toate cetele de ursari.

O concurenţă există şi acum între cele trei cete. Ursarii din Dofteana spun însă ce de vreo şase ani ei sunt cei care au câştigat cele mai multe premii pe la festivalurile la care au fost invitaţi. Cam acelaşi lucru îl spun şi ursarii din Comăneşti, vedetele din acest an ale Festivalului de Datini şi Obiceiuri desfăşurat în ziua de 30 decembrie la Comăneşti.

Pentru tinerii din Comăneşti care fac parte din Ceata Ursarilor obiceiul repetiţiilor dinaintea Căciunului încă se mai păstrează. "Mai întâi repetă toboşarii. Avem şapte bătăi, cu ritmuri diferite pentru cele şapte jocuri pe care le jucăm în timpul programului: Alunelul, Polca, Ţărăneasca, Sârba irozilor, Ursăreasca, Marşul irozilor şi Combaterea" povesteşte Vasile Pantelimon, unul din cei mai importanţi oameni din ceată.

Chiar dacă în fiecare localitate de pe Vale există câte o ceată de ursari, niciuna nu are acelaşi ritm al bătăilor pentru cele şapte dansuri care se joacă, prin tradiţie, în timpul programului. De pe la opt-nouă ani, puştii mai inimoşi sunt luaţi flăcăii mai mari la "Şcoala urşilor" pentru a prinde ritmul bătăilor, a învăţa paşii de joc ai ursarilor şi irozilor. Oricât ar fi, însă, de vrednici şi de silitori, abia pe la 18 ani sunt acceptaţi să joace în ceata mare.

Cam în fiecare an ceata este formată din cinci-zece piei de urs, câţiva irozi, toboşari şi ursari - câte doi pentru fiecare urs. Toboşarii sunt îmbrăcaţi cu bluze roşii, pantaloni negri cu vipuşcă roşie şi poartă pe cap chipiuri militare garnisite cu mărgele şi oglinzi. Ursarii sunt îmbrăcaţi în uniforme de pădurari sau de vânători , cu câte două bete roşii încrucişate pe piept, iar irozii în costume naţionale, cu săbii la şold, ţignale legate la gât din care suflă cât îi ţin puterile şi coifuri înalte pe cap împodobite cu pene, beteală şi panglici tricolore.