Andrei Pandele va invita la expozitia de fotografie “Revolutzia” din decembrie 1989, vazuta cu altzi ochi, dupa 16 Ani. Vernisajul expozitiei are loc azi, 6 decembrie, ora 18, in sala centrala a Institutului Francez, ( bd.Dacia nr. 77). Expozitia va fi deschisa intre 6 si 14 decembrie si din 9 pana pe 31 ianuarie.


''Am trait o perioada anormala, cu amintiri cutremuratoare.
Pe 21 decembrie 1989 trebuia sa participam la Mitingul de Solidaritate cu tovarasul Ceausescu.
Am fost anuntzatzi ca ni se desface contractul de munca daca lipsim.
Cat de amabil. Nu m-am dus!
De la ora 14h30 eram la baricada de la Gradinitza, unde-i McDonald acum, pe Magheru. Baraje de scutieri din scoala de militzie, imparteau bulevardul la fiecare intersectzie.
Am facut un film in lumina dramatica.
De-odata, doua TAB au intrat in viteza in multime. R.S. lucra la revista Sanatatea. Poza din balcon, deasupra cinema Studio.
Un tip inalt, cu fatza de gheata si casca de otel, m-a insfacat de cotul stang, incercand sa imi ia aparatul. Aveam o haina alunecoasa si i-am scapat. Nu a putut trece prin zidul de oameni.
Altii au patit-o mai rau. C.V. a fost apucat de dreapta. I-au smuls aparatul Canon, dar el a scapat. S.N a fost inhatzat si arestat. La eliberare avea degete fracturate.
Am fugit, m-am schimbat la ai mei. M-am intors fara aparat, inapoi in Piata Romana.
Se inopta. Organele faceau eforturi sa-i impresoare pe demonstranti.
Au obligat troleibuzul sa intoarca la ASE, inainte de a intra in Piata. Am reusit sa scap printre troleibuzele care intorceau.
Pe 22, la ora 7h40 am trecut pe la Universitate. Era ceatza si plin de tancuri. Pe caldaram erau pete mari rosii, sinistre. Incercau sa le spele cu detergent.
La birou era atmosfera de inmormantare. La 11 n-am mai rezistat. Seful personalului tinea usa de jos. 30 de persoane vroiau sa iasa, dar se temeau. Plec sa repar masina, am zis. M-am dus langa el si l-am indepartat usor cu umarul. Am iesit, iar grupul m-a urmat in goana.
Eram la televiziune. Au difuzat la radio comunicatul ca Ceausescu a fugit.
Oamenii erau in delir. Au aplaudat minute in sir, pe strada. Unii, ca la sedintele de partid, cu mainile deasupra capului. Am fost imbratisat de 4-5 tineri necunoscuti. Alergau pe Dorobanti in grupuri mari. Se aruncau in genunchi in fata bisericii, multumind lui Dumnezeu ca i-a scapat de Nebun.
Pe prima pancarta vazuta scria: « Doamna Cornea la palat, cu Dinescu alaturat ».
Am ajuns la fostul sediu PCR, din piata Revolutiei. In balcon mai era P.A.
La etajul de deasupra am iesit pe geam si am facut o panorama cu piata, plina de oameni, veniti sa participe.
Am revenit in balcon, aproape plin. Incercam sa schimb filmul intre 2 generali. Unul din ei astepta confirmare ca Ceausescu a fost arestat. M-a imbrancit usor si am pus prost acel film.
41 clisee din acele zile nu au iesit. Le-am pozat pe placa presoare din tabla !
Venise si tovarasul Iliescu. Cladirea era partial devastata. Am vazut 2 tineri eliberati de la Jilava si Rahova. Erau plini de vanatai, cu fetele umflate si mainile insangerate. Se insera.
Terminasem al 3-lea film cand a inceput sa se traga. Am coborat, sarind pe o fereastra de la 3m. Sotia mi-a reprosat ca n-am ramas. Glumea: « Poate intrai si tu in guvern ! ».
Pe 23 am incercat sa ajung in Piata prin Calea Victoriei.
In Piata era un infern. Soldati neinstruiti trageau tone de munitie in tinte imaginare. Se pare ca erau montate acolo si simulatoare de foc.
In acea zi, Palatul regal, Muzeul de Arta a fost devastat de tiruri de arma de calibre diferite. Iar Biblioteca Nationala a fost incendiata. Paradoxal, unele birouri ale securitatii au ramas neatinse. Dupa ce am fost improscat cu cioburile unui geam, spart de gloante, la cca 1,5m, m-am intors.
Am luat-o pe cai ocolite. Am reusit sa ma apropii de zona doar la Telefoane.
In lungul caii Victoriei, se tragea episodic. Oamenii stateau pe trotuarul est, la adapost de tir, langa un Tab, ca puii in jurul clostii.
Un grup mai mic era pe Campineanu, strada care coboara, adapostiti dupa o fundatie din beton. Din cand in cand cineva traversa calea Victoriei in fuga.
De 2 ori gloantze, poate ricosate, au lovit aproape de locul unde eram. Am plecat.
La Inter, basculante mari incarcau Voluntari care plecau la TV sau Radio, sa salveze Revolutzia. Sa apere tancurile cu pieptul lor.
Acum suna absolut ridicol, dar au fost sute care s-au decis atunci.
Pe pastila in mijlocul intersectziei erau cruci, colaci si coliva. Oameni in genunchi aprindeau lumanari. Si fluturau pancarte cu textul : “Moarte asasinilor din clica Ceausescu”
Pe 24 decembrie, deja nu se mai tragea.
Parte din piata era pavata de cartuse de toate calibrele, trase. Pe jos erau tone de cupru. A doua zi nu mai vedeai cartuse. Au fost stranse toate.
De Craciun, pe 25, am intrat in Biblioteca Nationala, incendiata din greseala, sau nu. Mai ardea mocnit in zona centrala. Incercand sa pozez din golul usii, de-abia reuseam sa rezist la dogoarea de cuptor. Si era decembrie. Am urcat o scara mica. Am ajuns la volume rare. Arse, calcinate, in semi-obscuritate, se mai puteau citi cateva coperti.
Cine ar trebui sa raspunda de Dezastru ?!
In piata, tancurile dominau constructiile frumoase, lovite de proiectile si de mii de gloante.
In statiile de Metrou, garzile se luau in serios si bruscau oamenii.
Multe arme au ajuns pe mana unor neavenitzi. Chiar asta era ideea. Maximum de diversiune si debandada, in favoarea FSN. Seara era cel mai periculos. Orice speriat te putea ucide.
Au murit impuscatzi din prostia altora: Radu Tomazian, actor, impuscat in Trabant la Universitate, Radu Durbac, rugbist, sef la complex Ghencea si Florica Murariu, capitanul echipei nationale de rugby.
Si multi altii.
Personal, sunt interesat de viata, oameni si de fotografie. Partea tehnica ma cam lasa rece. Dar asta nu inseamna ca nu m-as pricepe. Filmele, developate atunci in conditii dificile, sunt pline de mizerii. Clisee modeste 24x36 mm, cu zero crop, au suportat marirea la 1,35 m. ''

Andrei Pandele, decembrie 1989 - decembrie 2005.